Matei Visniec – Tristan Tzara la începutul secolului

Ce plăcere, să fii în viaţăca Tristan Tzara laînceputul secoluluisî priveşti cu vermii ies dinpământul afânatdirect în gura vrăbiilor spurcate cuvinte pe care nu le-am maifolosit de mult:(câţiva porumbei se apropieameninţător de mine, dacăaş fi o pâine m-ar mânca) după

Matei Visniec – Un punct orbitor

un punct orbitor se prăbuşeşte chiar acumpeste oraşstrăbate fulgerător creierul unui vatmansecţionează în două părţi egalevitrina, manechinul şi preţul punctul se adânceşte în linie dreaptăstrăpunge încheietura mâinii meleîmi sfărâmă genunchiulşi dispare în caldarâm trecătorii s-au adunat tulburaţişi privesc pe rând

Matei Visniec – În fiecare noapte, ea

În fiecare noapte, eadupă ce mă vede fericit, topit, terminatadormit buştean în al nouălea cerfuge la amanţii ei fericit, topit, terminat cum suntadormit buştean în al nouălea cer cum sunteu o simt cum se strecoară afară din inima meacum îşi

Matei Visniec – Se apropia sfîrşitul secolului

Se apropia sfîrşitul secolului şi oameniiîncepuseră să-şi încuie uşilesă-şi bată ferestrele în scînduri începuseră să-şi strîngă lucrurile să-şiîmpacheteze hainele şi cuţitele de argintsă-şi facă valizele şi să-şi pregăteascămari cufere încăpătoare începuseră să-şi dea jos tablourile şifotografiile să strîngă covoarele şi

Matei Visniec – Seara la berarie la masa din colt

Despre mine locuitorii orasului stiudoar atat: un barbat singuratic se plimbain fiecare zi printre bancile ude ale parculuice nebunie la ora opt iese in strada isi cumparaziarul il rasfoieste plictisit si fumeazao tigara cata tristete seara la berarie la masa

Matei Visniec – Talpa

Sunt singur sub talpa monstrului acumma pot gandi linistit la o multime delucruri, pot respira in tacere pot injura pot minti ma pot inchipuiun munte firav ori un fluture siincet ma pot intoarce in mine insumi ma pot privi in

Matei Visniec – Schite pentru o tacere perfecta

In sala de asteptare e liniste omoneda se rostogoleste pe ciment paianjenul pandeste din difuzorulgarii haina plina de pete atarnasingura in cuier trenul opreste un singur minutcalatorul nebun se apropie de minesi ma fotografiaza plangand cainele golda tarcoale marului gol

Matei Visniec – Pîinea

Nu trecea o zi şi îgerul se întorceami–ai adus, mi-ai adus bucata de pîinebucata de pîine amară şi neagră şi vindecătoare? eu tăceam el se înfuriadă-mi bucata de pîine, hai dă-mi bucataneagră de pîine şi te voi binecuvînta pe creştet

Matei Visniec – Prin pădure, după iepuri

Ce era să fac? l-am luat în spate şi l-am trecut apaera un copil ca oricare altulcu picioarele murdare cu scaieţi în părîi curgeau mucii şi vorbea puţin gîfîitalergase toată ziua prin pădure după iepurise jucase cu un aricii se

Matei Visniec – Poemul care se citeşte pe sine

Poemul se întoarce asupra saşi începe să se citească pe sinese descifrează încet, pătrunde în adîncul săucu sfială, zîmbeşte, scoate un ţipăt de uimire pe măsură ce poemul se citeşte pe sineel se înţelege pe sineşi dispare încet din univers

Matei Visniec – Oraşul va fi plin de flori

Dar mai aşteptaţi pînă mîinemîine regele va face dreptatemîine oraşul va fi plin de florişi plin de covoare trompetele vor fi scoasedin dulapurile consilierilor şi un marşfrumos va fi intonat de-a lungultuturor străzilor regele vatraversa călare oraşul prinmulţime va trece

Matei Visniec – Parcă se aude o trompetă

Sînt obosit lampa de abajurse stinge singură unghiile melecontinuă să crească până la ora şaseapoi se opresc m-am descurcat de minunecostumul e negru fularul e lungsi foarte alb parcă se aude o trompetăcetăţeanul cu trompeta subsuarătrece prin faţa casei mele

Matei Visniec – Pasărea cu gîtul roş

M-am gîndit la pasărea cu gîtul roşah, ce mult m-am gînditşi ea nu, n-a venit şi la tine m-am gîndit, bestie tristăşi tu ai trecut prin faţa casei meleşi nu te-ai oprit ori te-ai dus în grădina cîntărilorori mai bine

Matei Visniec – Obosit şi murdar cu ochii injectaţi

Numai cîinele mai rătăceşte prin oraşobosit şi murdar cu ochii injectaţise opreşte lîngă trupul inertal lui Anaxagora se gîndeşte iatăn-a vrut să creadă în zei iar acume mort cîinele rătăceşte toată ziua prin oraşcălătoreşte pe străzile arse de soarese gîndeşte

Matei Visniec – Ora exactă

Pe strada pustie – calul şchiop şi tăcutpe altă stradă din univers – eu însumităcut şi înfricoşatde piciorul meu, legată cu lanţmarea bilă neagră cu ceas în buzunarul meu de la pieptminutarul şi arătătorulîn buzunarele de la pantaloncifrele opt, nouă

Matei Visniec – O zi călduroasă de toamnă

Într-o zi călduroasă de toamnăcînd nimeni nu se mai aşteptasoarele a explodat dintr-o datăs-a risipit în spaţius-a pulverizatnoi, pămîntenii, mai aveam cîteva secundede trăit să ne rugăm, au strigat uniisă-l omorîm pe înţeleptul oraşuluiau strigat alţii cîţiva şi-au umplut în

Melin Web Blogger | melinweb.com